sâmbătă, 18 februarie 2012

De vorba cu.... Oana - DulceaMeaCasa



Buna!

Eu sunt Rux si astazi sunt "deschizator de drumuri"... :)!

Va invit sa ma insotiti in "lectura" pentru ca urmeaza sa stau de vorba cu Oana - 1O din echipa noastra, DulceaMeaCasa, zana cu floare albastra care va zambeste din grafica blogului....

Voi incepe astfel seria de articole interactive prin care ne dorim sa ne cunoastem mai bine, sa ne impartasim idei si visuri si sa ne simtim ca o familie frumoasa, creativa si pozitiva.




Oana, cine este .. Oana?:)


Sunt o mamica de fete care a ales sa se faca educatoare pentru a oferi din dragostea ei pentru natura, pentru frumos, pentru creatie si celor mici care pornesc in viata plini de curiozitate. 


Este o meserie foarte frumoasa  care, la fel ca si aceea de parinte necesita multa dragoste si rabdare si... timp. Cum stai cu timpul, cu rabdarea - dragoste se vede ca pui in tot ceea ce faci!

Timpul este foarte scurt, niciodata suficient unei persoane creative, ca si mine, caci preocuparea mea cea mai importanta sunt copiii. Cu rabdare am fost inzestrata. Meseria pe care mi-am ales-o m-a ajutat sa ma organizez, sa-mi aleg obiective, sa planific, sa evaluez rezultatele si sa invat din greseli..

Ne-am intalnit datorita blogurilor noastre - povesteste-ne putin despre DulceaMeaCasa.

DulceaMeaCasa a aparut in urma cu putin timp. Initial am vrut sa fie un jurnal despre lucrurile pe care le fac cu drag, in casa.  Blogul am vrut sa se numeasca Dulce Casa - suna asa...mediteranean, cald, iar mie imi plac marea, nisipul, culorile, dulciurile si inghetata, dar domeniul era deja ocupat. Apoi m-am gandit ca eu sunt stapana casei, asa ca va fi dulcea Mea casa
Obisnuiesc sa impart cu ceilalti experienta, povestile, bucuriile si tot ce fac, in speranta ca pot ajuta, asa cum altii m-au ajutat pe mine, fara sa ceara nimic in schimb. Deci, iata-ma povestind despre dulciuri, maternitate si educatie, cadouri si jucarii. 


- lucrari realizate cu drag de Oana -

Observ ca ai multe pasiuni - lucru manual, lectura, desenul.. te-ai gandit vreodata la un top al preferintelor?  Ai o activitate preferata:)?


Poate suna ciudat, dar cel mai mult imi place hartia: s-o rup, s-o mototolesc, s-o decupez, s-o colorez, sa scriu, sa-i dau diferite forme...  Si nu atat hartia noua, cat cea care are deja o forma (reviste, ziare, cutii...). Imi amintesc ce placere imi facea sa stau sa gasesc diferite forme pentru servetele de hartie de la orele de lucru manual din scoala primara si multimile de jetoane pe care trebuia sa le fac in liceu ca material didactic. Tot atunci mi-am descoperit si pasiunea pentru desen.
In clasa a 6-a am fost cucerita de lectura. Eram tintuita in pat din cauza unei varicele, iar mama mi-a adus "Robin Hood". Inca mai am cartea mare, cu imagini desenate. 
Au urmat orele de "atelier" in care imi exersam admiratia pentru tricotat, cusut si gatit (mai ales dulciuri).


Stii ca se spune " omul cat traieste invata":). Descoperim mereu noi si noi tehnici de lucru, materiale si asa mai departe. Ce ti-ar placea sa inveti sa faci acum, in viitorul apropiat?

Una din cartile de suflet pe care le-am citit a fost despre copilaria lui Brancusi. Cel mai mult mi-a placut cand el  povestea cum a vazut o piatra la poarta care semana cu un miel si , desi nimeni nu vedea decat bolovanul ce statea nemiscat de multi ani acolo, el a reusit sa scoata la iveala "mielul de piatra" care strajuia in iarba. Asemeni maestrului si eu vad forme definite in lucruri nedefinite. Astfel ca nu-mi propun sa fac ceva anume, ci mai degraba sa experimentez cu ce am la indemana, creand noi tehnici, materiale....


Esti o mamica foarte tanara, vesela si optimista cu 2 fetite minunate. Sunt sigura ca va jucati si invatati impreuna. Eu stiu cat este de important jocul in viata unui om - mi-ar placea sa le povestesti si prietenilor nostri cate ceva despre impactul jocului - ca sursa de buna dispozitie, sanatate si invatare in viata unui copil si a unui om la orice varsta si de ce nu, cat este de important jocul in procesul creativ, detasarea de cotidian si evadarea in imaginatie creatoare.


Vreau sa le spun doar atat: uitati-va in inima voastra, in amintirile copilariei, in frumusetea desenelor si a pozelor de cand erati mici. Dar nu va uitati ca un adult care vrea ca totul sa fie...perfect, ci ca un copil care e uimit ca poate tine un creion in mana si pate lasa urme peste tot....ca sa poata fi gasit , ca mai apoi sa se intoarca si sa completeze ceea ce vede ca lipseste din desenul ce tocmai l-a facut.


Visezi frumos si acest lucru se vede in tot ceea ce faci. Care este totusi visul pe care iti doresti sa il transformi in realitate cat mai curand?


Cred ca trec printr-o alta perioada a vietii mele si de aceea ma gandesc sa imbratisez o alta "meserie", aceea de 100% mama creativa, sa pot sa-mi educ copiii, sa le fiu aproape, dar sa pot si sa ajut la partea financiara a familiei, a comunitatii .


Ce inseamna pentru tine acest proiect care ne-a unit pana la urma, "Provocari Verzi"? 


Este o modalitate sincera de a educa, experimenta si de a impartasi pasiunea pentru lucrul facut de mana. Imi place sa lucrez in echipa si imi plac provocarile creative. 

- tablou in acuarela - preferatul Oanei si al meu -
Ce asteptari ai de la el?

Personal imi doresc sa incurajez lucrul de mana romanesc, sa recomand prietenilor si cunoscutilor sa-si faca cumparaturile din "mall"-ul Provocari verzi 
Ca parte din echipa imi doresc ca proiectul sa fie cunoscut tuturor si sa se transforme intr-o "scoala altfel", intr-un loc de inspiratie pentru toti cei care au varsta intre 1,8 si 99,8 ani si care sa revina cu propuneri, recomandari, dar si sa ia parte la continuarea traditiilor si a culturii romanesti.

Iti multumesc foarte mult ca ai stat de vorba cu mine si prin mine sper si cu ceilalti prieteni din micul nostru colt virtual. Ai dori sa le transmiti ceva acum pe final?

"Nimic nu e intamplator in viata" este una din expresiile mele favorite. Daca au ajuns aici, in micul nostru colt virtual, dintre miile de coltulete ale internetului, sa stie ca nu e intamplator, ci poate e timpul sa invete, sa creeze, sa impartaseasca din experienta, din darurile lor.

Ii multumesc mult Oanei pentru conversatia placuta pe care am avut-o si pentru fotografiile frumoase pe care ni le-a aratat. Recunosc am avut si inca am multe emotii (pozitive, bineinteles) legate de acest articol, legate de acest proiect, legate de visuri si sperante... legate de noi, care ne legam sufletele si destinele de oameni frumosi, care ne seamana si ne completeaza si alaturi de care reusim sa facem mici minuni. 
Va doresc un sfarsit de saptamana frumos!!
Cu drag,
Rux


3 comentarii: